lunes, 27 de abril de 2020

Memoria de actividades de S.E. Policarpo en el mes de abril de 2020


03/04: Concedió una entrevista al histórico periódico diario de la Nación Griega en los Estados Unidos de América (Nueva York) “Ethnikós Kíryx” (=Mensajero Nacional) sobre la situación en nuestra Sacra Metrópolis a causa de la pandemia de coronavirus, publicada el 16/04/2020. Por la tarde celebró privadamente en la Catedral el Oficio Sagrado del Himno Acatisto a la Ssma. Madre de Dios, leyendo las cuatro estaciones de este famoso himno mariano.

04/04: Asistió en la Catedral a la celebración de las Grandes Vísperas del Domingo.

05/04: Asistió en la Catedral a la celebración de la Divina Liturgia del Domingo V de la Gran Cuaresma de la Santa Pascua (Domingo de Santa María de Egipto).

11/04: Celebró privadamente en la Catedral el Oficio de Maitines del Sábado de la Resurrección de Lázaro. Por la tarde asistió en la Catedral a la celebración de las Grandes Vísperas del Domingo de Ramos.

12/04: Asistió en la Catedral a la celebración de la Divina Liturgia del Domingo de Ramos, al término de la cual bendijo las ramas de olivo. Por la tarde presidió en la Catedral la celebración del Oficio Sagrado del Esposo (Maitines de Lunes Santo).

13/04: Asistió en la Catedral a la celebración del Oficio Sagrado del Esposo (Maitines de Martes Santo).

14/04: Asistió en la Catedral a la celebración del Oficio Sagrado del Esposo (Maitines de Miércoles Santo).

15/04: Junto con los clérigos de la Catedral celebró el Sacramento del Óleo Santo previsto para la tarde de cada Miércoles Santo.

16/04: Asistió en la Catedral a la celebración de las Grandes Vísperas y de la Divina Liturgia de San Basilio Magno del Jueves Santo. Por la tarde presidió en la Catedral la celebración del Oficio Sagrado de la Santa Pasión (12 Evangelios).

17/04: Celebró privadamente en la Catedral el Oficio Sagrado de las Grandes y Reales Horas del Viernes Santo. Seguidamente presidió en la Catedral la celebración de las Grandes Vísperas Solemnes del Descendimiento de la Cruz y Entierro de Nuestro Señor. Por la tarde presidió en la Catedral la celebración del Oficio Fúnebre de Nuestro Señor (Maitines de Sábado Santo), seguido por la procesión en el interior de la Catedral del Epitafio Sagrado.

18/04: Presidió en la Catedral la celebración de las Grandes Vísperas y de la Divina Liturgia de San Basilio Magno de Sábado Santo (Descenso al Hades o Primera Resurrección).

19/04: A medianoche celebró en la Catedral el Oficio Sagrado de la Santa Resurrección, seguido por la Divina Liturgia Pontifical del Santo y Gran Domingo de la Santa Pascua de Resurrección de Nuestro Señor, al término de la cual bendijo los huevos pascuales. Por la tarde celebró privadamente en la Catedral el Oficio de las Grandes Vísperas Pascuales o Vísperas del Ágape (Amor).

23/04: Asistió en la Catedral a la celebración de la Divina Liturgia por la Fiesta del Santo Gran Mártir Jorge el Triunfador y Taumaturgo.

24/04: Asistió en la Catedral a la celebración de la Divina Liturgia por la Fiesta de la Ssma. Madre de Dios Fuente de Vida (gr. ‘Zoodóchos Piguí’).

25/04: Asistió en la Catedral a la celebración de las Grandes Vísperas del Domingo II de Santa Pascua.

26/04: Asistió en la Catedral a la celebración de la Divina Liturgia del Domingo de Antipascua o Domingo de Tomás.

NOTA: Todas las Liturgias y Oficios Sagrados fueron celebrados a puerta cerrada.

Entrevista de nuestro Metropolita al histórico periódico cotidiano de la Nación Griega en Estados Unidos de América (Nueva York) "Ethnikos Kiryx" (Mensajero Nacional) sobre la situación de la Metrópolis con relación a la pandemia de coronavirus

Ο Μητροπολίτης Ισπανίας Πολύκαρπος λειτουργός στο Νιχώρι του Βοσπόρου 

Του Θεοδώρου Καλμούκου 
16 Απριλίου, 2020 
ΒΟΣΤΩΝΗ.

Ο Μητροπολίτης Ισπανίας κ. Πολύκαρπος σε τηλεφωνική του συνέντευξη στον «Εθνικό Κήρυκα» περιγράφει την κατάσταση στην οποία έχει περιέλθει η Ισπανία λόγω κορωνοϊού. Ομιλεί επίσης για τη Μητρόπολη, τις ενορίες, τους ιερείς και τον αγώνα για επιβίωση. 

Ολόκληρη η συνέντευξη έχει ως εξής: 

«Εθνικός Κήρυξ»: Σεβασμιώτατε, είναι δυνατόν να μας περιγράψετε την κατάσταση που επικρατεί στην Ισπανία με το κορωνοϊό; 

Μητροπολίτης Πολύκαρπος: Αυτή τη στιγμή έχουμε 180 χιλιάδες κρούσματα και περί τις 20 χιλιάδες νεκρούς, το δε εντυπωσιακό είναι ότι πολλές χιλιάδες από τα κρούσματα είναι νοσηλευτικό προσωπικό. Από τα κρούσματα πάνω από 6.500 είναι στην εντατική. Εχουν παραλύσει τα πάντα, λειτουργεί μόνο η φαρμακοβιομηχανία και μερικές βιομηχανίες όπως η Seat που κατασκευάζει αυτοκίνητα, τώρα παράγει αναπνευστήρες διότι η χώρα έχει μεγάλη ανάγκη από αναπνευστήρες και η χώρα ήταν ανέτοιμη. Πολλά ξενοδοχεία έχουν μετατραπεί σε νοσοκομεία. Στους προαύλιους χώρους των νοσοκομείων ο στρατός έστησε νοσοκομεία εκστρατείας για να αποσυμφορήσει τουλάχιστον από τα ελαφρά κρούσματα τα νοσοκομεία. 

«Ε.Κ.»: Πώς ξέφυγε ο έλεγχος; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Η χώρα νομίζω ήταν ανέτοιμη γιατί δεν περίμεναν αυτόν τον καλπασμό και να εξαπλωθεί τόσο πολύ η ασθένεια. Στη χώρα πρέπει να εισήχθη κατά πάσα πιθανότητα από την Ιταλία.  

«Ε.Κ.»: Υπάρχουν κρούσματα και νεκροί ανάμεσα στους πιστούς της Μητρόπολής σας; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Δεν το ξέρω διότι οι ιερείς δεν με έχουν πληροφορήσει. Πιστεύω ότι θα πρέπει να υπάρχουν, αν όχι νεκροί, κρούσματα ναι. Η Μητρόπολή μου δεν είναι μία Ελληνική Μητρόπολη. Η πλειοψηφία πάνω από το 95% τόσο των ενοριών, όσο και του ποιμνίου και των κληρικών είναι οικονομικοί μετανάστες από την Ανατολική Ευρώπη. Η πλειοψηφία είναι Ουκρανοί και φυσικά έχουν πληγεί πάρα πολύ, είναι φτωχοί άνθρωποι, εργαζόμενοι. Κάθονται μέσα στα σπίτια και πολλοί περιμένουν να ανοίξουν τα σύνορα για να φύγουν για τις χώρες τους την Ουκρανία, Ρουμανία, τη Βουλγαρία, γενικά, θα χάσουμε δηλαδή πολύ κόσμο ως Ορθόδοξοι.

«Ε.Κ.»: Πόσες ενορίες έχει η Μητρόπολη; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Με αυτές που λειτουργούν μία και δύο φορές το μήνα είμαστε πενήντα πέντε ενορίες, από τις οποίες μόνο τέσσερις είναι ελληνόφωνες. 

«Ε.Κ.»: Οι Ελληνες με τι ασχολούνται εκεί; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Οι πιο πολλοί είναι εξειδικευμένοι επιστήμονες. Δεν μπορούμε να πούμε ότι είναι οικονομικοί μετανάστες. Είναι εξειδικευμένο προσωπικό που βρήκε με την οικονομική κρίση στην Ελλάδα εργασία εδώ. Να ξέρετε ότι στην Ισπανία, κατά την εποχή που μεταναστεύαμε εμείς οι Ελληνες υπήρχε τεράστια φτώχεια, μάλιστα το κατά κεφαλήν εισόδημα ήταν πιο χαμηλό κι από αυτό στην Ελλάδα, γι’ αυτό και δεν παρατηρείται μετανάστευση Ελλήνων εδώ. 

«Ε.Κ.»: Πώς συντηρείται οικονομικώς η Μητρόπολη, οι ενορίες; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Από το κερί και τον δίσκο, τίποτε άλλο. 

 «Ε.Κ.»: Τώρα που είναι κλειστοί οι ναοί; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Τώρα που είναι κλειστοί οι ναοί στη δημόσια λατρεία, σαρακοστιάτικα και πασχαλιάτικα, οι ενορίες μας και οι ιερείς μας επλήγησαν καίρια οικονομικά, αφού με τα έσοδα της Σαρακοστής και του Πάσχα πορευόμεθα εμπρός όλο τον χρόνο. Βέβαια, μόνο στην Μαδρίτη έχουμε δικό μας ναό. Ολες οι άλλες Ενορίες φιλοξενούνται σε ρωμαιοκαθολικά παρεκκλήσια που δεν τα χρησιμοποιούν οι ρωμαιοκαθολικοί και μερικές σε ενοικιαζόμενους χώρους/local που μετατράπηκαν σε ορθόδοξους ναούς. Ολοι οι κληρικοί εργάζονται σκληρά εκτός ενορίας, διότι από την ενορία τους δεν μπορούν να επιβιώσουν.

Ο Καθεδρικός Ναός, ο οποίος τιμάται επ' ονόματι του Αγίου Ανδρέα του Πρωτοκλήτου
και του Αγίου Δημητρίου στη Μαδρίτη

«Ε.Κ.»: Τι είδους εργασίες κάνουν οι κληρικοί; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Οι περισσότεροι εργάζονται στην οικοδομή, στη γεωργία, στον καθαρισμό χώρων, εσωτερικοί σε οικογένειες. Επίσης, η πλειοψηφία των παπαδιών καθαρίζουν σπίτια, όχι δουλειές γραφείου κ.λπ. 

«Ε.Κ.»: Η ενορία πόσο μισθό τους δίνει, σε δολάρια ας πούμε; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Τίποτα, τίποτα, ό,τι εισπράξεις έχουν εκείνη την Κυριακή από το κερί, από το δίσκο, από την προσκομιδή (μνημόνευση ονομάτων) κι αν κάνει ο ιερεύς κάποιο Τρισάγιο, κάποια ευχή, κάποια Ακολουθία και του δώσει κάτι ο πιστός. Μιλούμε για μικρές ενορίες που έχουν από 25-30 μέχρι 100 άτομα το πολύ κάθε Κυριακή. 

«Ε.Κ.»: Πώς ζουν οι ιερείς και οι οικογένειές τους; 

Μητρ. Πολύκαρπος: Ο,τι βγάζουν οι άνθρωποι από τις εργασίες τους. Αν βγάζουν ας πούμε 900 με 1.000 ευρώ, κι αν κάνει και η παπαδιά άλλα 500 καθαρίζοντας σπίτια ή είναι εσώκλειστες μέσα με ηλικιωμένους. Αλλά τώρα με αυτή την κρίση δεν ξέουμε πόσοι θα προσληφθούν πάλι στις εργασίες τους. 

«Ε.Κ.»: Προσπαθώ να καταλάβω πώς επιβιώνει αυτή η τοπική Ορθόδοξη Εκκλησία της Ισπανίας;

Μητρ. Πολύκαρπος: Αυτό είναι ένα θαύμα της προνοίας και της φιλανθρωπίας του Θεού.

Βιογραφικά στοιχεία: Ο Σεβασμιώτατος Μητροπολίτης Ισπανίας και Πορτογαλίας, υπέρτιμος και έξαρχος Μεσογείου Θαλάσσης, κ. Πολύκαρπος (κατά κόσμον Παναγιώτης Σταυρόπουλος) γεννήθηκε το έτος 1963 στη Ναύπακτο. Απόφοιτος της Θεολογικής Σχολής Αθηνών (1986), μετά τη στρατιωτική του θητεία (1986-1988) μετεκπαιδεύτηκε στο Ποντιφικό Ινστιτούτο Ανατολικών Σπουδών Ρώμης (1988-1990). Διάκονος και Πρεσβύτερος χειροτονήθηκε στο Φανάρι, τον Ιανουάριο του 1990. Υπηρέτησε Ιερατικός Προϊστάμενος της Αδελφότητος του Αγ. Νικολάου και Εκκλησίας του Αγίου Γεωργίου των εν Βενετία Ορθοδόξων Ελλήνων (1990-2007) και Πρωτοσύγκελλος της νεοπαγούς Ιεράς Μητροπόλεως Ιταλίας (1992-2007). Το έτος 1998 έλαβε το οφίκιο του Αρχιμανδρίτη του Οικουμενικού Θρόνου. Εκπροσώπησε το Πατριαρχείο και τη Μητρόπολη Ιταλίας σε πολλές αποστολές, συναντήσεις και συνέδρια. Στις 30 Απριλίου 2007 με πρόταση του Οικουμενικού Πατριάρχη Βαρθολομαίου εκλέχτηκε Μητροπολίτης Ισπανίας και Πορτογαλίας. Γνωρίζει την ιταλική, γαλλική και ισπανική γλώσσα.


sábado, 25 de abril de 2020

Oficios del mes de mayo de 2020 en la Catedral de Madrid


SÁBADO 02/05
Vísperas del Domingo ……......………..………...….…. 18:30

DOMINGO 03/05
DOM. DE LAS MUJERES PORTADORAS DE MIRRA
Liturgia .……....….…….……….................................... 10:30

MIÉRCOLES 06/05
S. JORGE GRAN MÁRT. TAUMATURGO (viejo cal.)
Liturgia …………...…………………………………… 10:30

SÁBADO 09/05
Vísperas del Domingo ……....…..….………………….. 18:30

DOMINGO 10/05
DOM. DEL PARALÍTICO; S. Simón el Zelota apóstol; SS. Cirilo y Metodio, Iluminadores de los Eslavos (11/05)
Liturgia …………………………………….…………. 10:30

MIÉRCOLES 13/05
SANTO MEDIOPENTECOSTÉS
Liturgia ………………………………….……………. 10:30

SÁBADO 16/05
Vísperas del Domingo ……..…………………….……. 18:30

DOMINGO 17/05
DOM. DE LA MUJER SAMARITANA
Liturgia …………….….……………………………… 10:30

JUEVES 21/05
SS. CONSTANTINO y ELENA ISAPÓSTOLES
Liturgia ….…..…...…………………………………… 10:30

VIERNES 22/05
Sacramento del Óleo Santo …...…………………….. 19:00

SÁBADO 23/05
Vísperas del Domingo …..…………………………….. 18:30

DOMINGO 24/05
DOM. DEL CIEGO
Liturgia …….…….…………………………………… 10:30

MARTES 26/05
DESPEDIDA DE S. PASCUA (Fin del Tiempo Pascual)
Oficio de la Resurrección …….………………………. 21:00
Maitines Pascuales (breves) ….………………………. 21:15
Liturgia Pascual ……………….……………………… 21:45

MIÉRCOLES 27/05
Vísperas de la Ascensión ……...……………………… 19:00

JUEVES 28/05
LA ASCENSIÓN DE NUESTRO SEÑOR
Liturgia ……………………………………………….. 10:30

SÁBADO 30/05
Vísperas del Domingo …….……..……………………. 18:30

DOMINGO 31/05
DOM. SS. PADRES DEL I CONCILIO ECUMÉNICO
Liturgia ……..……………………..………………….. 10:30

ADEMÁS, DIVINA LITURGIA EN UCRANIANO CADA DOMINGO A LAS 13.00

sábado, 18 de abril de 2020

ENCÍCLICA PATRIARCAL PARA LA SANTA PASCUA 2020


† B A R T O L O M É 
POR LA MISERICORDIA DE DIOS
ARZOBISPO DE CONSTANTINOPLA-NUEVA ROMA
Y PATRIARCA ECUMÉNICA
A LA PLENITUD DE LA IGLESIA: QUE LA GRACIA, LA PAZ Y LA MISERICORDIA
DE CRISTO RESUCITADO EN GLORIA, ESTÉN CON VOSOTROS

* * *

Queridos hermanos Jerarcas y amados hijos en el Señor,

Habiendo llegado a la Santa Pascua y participando de la alegría de la Resurrección, alabamos al Señor de la gloria, que pisoteó la muerte por la muerte y resucitó con Él a toda la raza de Adán, abriéndonos todas las puertas del paraíso.

La espléndida resurrección de Cristo es la confirmación de que lo que prevalece en la vida del mundo no es la muerte, sino el Salvador que abolió el dominio de la muerte. Anteriormente conocido por nosotros como la Palabra sin carne y posteriormente como la Palabra que asumió la carne por nosotros a causa del amor por la humanidad, que murió como hombre y resucitó con poder como Dios, Él es el Salvador que vendrá nuevamente en gloria para cumplir la economía divina.

El misterio y la experiencia de la Resurrección constituyen el núcleo de la vida eclesiástica. La adoración radiante, los misterios sagrados, la vida de oración, el ayuno y la ascesis, el ministerio pastoral y el buen testimonio en el mundo, todo esto emana la fragancia de la alegría pascual. La vida de los fieles en la Iglesia es una Pascua diaria, "una alegría de lo alto", "la alegría de la salvación", así como la "salvación como alegría". [1]

Es por eso que los oficios de la Gran Semana Santa no son sombríos, sino que están llenos del poder victorioso de la Resurrección. Allí, descubrimos que la Cruz no tiene la última palabra en el plan para la salvación de la humanidad y el mundo. Esto está presagiado ya el Sábado de Lázaro. La resurrección de la muerte del amigo íntimo de Cristo es una prefiguración de la "resurrección común". El himno "Hoy está colgado en el madero[de la Cruz]" llega a su punto culminante en la invocación "Muéstranos también tu gloriosa Resurrección". Antes del Epitafio, cantamos "Magnifico tu Pasión, alabo tu entierro, junto con tu Resurrección". Y durante el oficio pascual, declaramos rotundamente el verdadero significado de la Cruz: "Porque he aquí, a través de la Cruz, la alegría ha llegado al mundo entero".

El "día escogido y santo" de Pascua es el amanecer del "octavo día", el primer fruto de la "nueva creación". La experiencia de nuestra propia resurrección, el gran "milagro de mi salvación". [2] Es la afirmación vivida de que el Señor sufrió y fue llevado a la muerte por nuestro bien y que resucitó de entre los muertos por nosotros "presagiando para nosotros la resurrección para edades ilimitadas ". [3] A lo largo del período pascual, cantamos con una poesía sin paralelo el significado antropológico de la resplandeciente Resurrección de Cristo, la Pascua de la humanidad de la esclavitud a la libertad genuina," la progresión y ascensión de abajo a arriba y a la tierra prometida ". [4] Esta renovación salvífica en Cristo se realiza en la Iglesia como una extensión dinámica del espíritu eucarístico en el mundo, como "decir la verdad en amor ", como sinergia con Dios para la transfiguración del mundo,  para que el mundo se convierta en una imagen de la plenitud de la revelación final del amor divino en el Reino de los últimos tiempos. Vivir en el Señor resucitado significa proclamar el Evangelio "hasta los confines de la tierra", a la manera de los Apóstoles; es el testigo en la práctica de la gracia que ha aparecido y la expectativa de la "nueva creación", donde "la muerte ya no existirá, ni habrá luto ni llanto ni dolor". (Apocalipsis 21.4)

La fe en la Resurrección de Cristo y en nuestra propia co-resurrección no niega la dolorosa presencia de la muerte, el dolor y la cruz en la vida del mundo. No reprimimos la dura realidad niaseguramos para nosotros mismos, a través de la fe, una garantía psicológica antes de la muerte. Sin embargo, sabemos que la vida presente no es la vida en su totalidad, que aquí somos "peregrinos", que pertenecemos a Cristo y que estamos viajando hacia Su Reino eterno. La presencia de dolor y muerte, no importa cuán tangibles puedan ser, no constituye la realidad última. Eso radica en la abolición definitiva de la muerte. En el Reino de Dios no hay dolor ni muerte, sino vida sin fin. “Ante tu preciosa Cruz”, cantamos, “la muerte es aterradora para los seres humanos; pero después de tu gloriosa Pasión, la humanidad es aterradora de muerte. ”[5] La fe en Cristo nos otorga poder, perseverancia y paciencia para soportar las pruebas. Cristo es quien "nos cura de toda enfermedad y nos libera de la muerte". Él es quien ha sufrido por nosotros y nos ha revelado que Dios es "siempre para nosotros" y que el amor de Dios por nosotros pertenece intrínsecamente a la verdad de Dios. Esta voz esperanzadora del amor divino se repite en las palabras de Cristo al paralítico "ten valor, hijo mío" (Mt. 9.2) y a la mujer con el flujo de sangre "ten valor, hija" (Mt. 9.22), en sus palabras. "armarse de valor; hvencido al mundo "(Juan 16.33) antes de la Pasión, y al apóstol de los gentiles encarcelado, amenazado por la muerte," ten valor, Pablo "(Hechos 23.11).

La pandemia actual del nuevo coronavirus ha demostrado cuán frágiles somos como seres humanos, cuán fácilmente somos dominados por el miedo y el desánimo, cuán frágil parece nuestro conocimiento y confianza en nosotros mismos, cuán anticuada es la noción de que la muerte comprende un evento al final de la vida y que olvidar o reprimir la muerte es la forma correcta de lidiar con ella. Las situaciones límite demuestran que somos incapaces de manejar nuestra existencia con resolución, cuando creemos que la muerte es una realidad invencible y un límite insuperable. Es difícil permanecer humano sin la esperanza de la eternidad. Esta esperanza vive en los corazones de todos los médicos, enfermeros, voluntarios, donantes y todos aquellos que apoyan generosamente a sus hermanos y hermanas que sufren en un espíritu de sacrificio, ofrenda y amor. En esta crisis indescriptible, irradian resurrección y esperanza. Son los "buenos samaritanos" que, a riesgo de sus propias vidas, vierten aceite y vino sobre las heridas; son los "cirenaicos" de hoy en día en el Gólgota de los que están enfermos.

Con estos pensamientos, honorables Jerarcas e hijos queridos del Señor, glorificamos el nombre del Señor Resucitado, que es sobre todo nombre, la fuente de vida de Su propia luz, que ilumina el universo con la luz de la Resurrección. Y le rezamos a Él, el médico de nuestras almas y cuerpos, que otorgue vida y resurrección, para que en Su inefable bondad amorosa pueda condescender a la raza humana, para otorgarnos el precioso regalo de la salud y dirigir nuestros pasos hacia los caminos rectos, para garantizar el don divino de nuestra libertad en el mundo, presagiando su perfección en el Reino celestial del Padre y del Hijo y del Espíritu Santo.

¡Cristo ha resucitado!

En el Fanar, Santa Pascua 2020

† Bartolomé de Constantinopla
Tu ferviente suplicante al Señor Resucitado

1. Los Diarios del Padre Alexander Schmemann 1973-1983 (Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 2000), 137.
2. Gregorio el Teólogo, Sobre la Santa Pascua, PG 36.664.
3. Gregorio Palamás, Sobre la Santa Ascensión, PG 151.277.
4. Gregorio el Teólogoop. cit., 636
5. Doxastikón de las Vísperas del 27 de septiembre.

Pastorala Patriarhală de Sfintele Paști 2020


† Bartolomeu
prin mila lui Dumnezeu 
Arhiepiscop al Constantinopolului - Noua Romă
și Patriarh Ecumenic 
catre plinatatea Bisericii: harul, pacea și mila 
de la Hristos înviat întru slavă să fie cu voi toți 

* * *

Iubiți frați ierarhi și fii întru Domnul,

Sosind Sfintele Paști și fiind părtași ai bucuriei Învierii, dăm slavă Domnului, lăudat fie numele Lui, Cel care cu moartea pe moarte a călcat și cu a Sa Înviere a înviat pe toți urmașii lui Adam, deschizându-ne porțile raiului. 

Minunata Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos constituie confirmarea faptului că ceea ce e important în existența umană nu e moartea, ci Mântuitorul care a spulberat domnia morții. Cunoscut nouă la început ca și Cuvântul fără trup, după care devenind Cuvântul ce și-a asumat un trup pentru noi din dragoste pentru omenire și murind ca om pentru a învia cu slavă ca Dumnezeu, El este Mântuitorul care va veni din nou în mărirea Sa pentru a realiza Iconomia Divină. 

Taina și experiența Învierii reprezintă esența vieții ecleziastice. Închinarea cu plăcere, sfintele taine, viața în rugăciune, postul și asceza, slujirea pastorală și propovăduirea în lume - toate acestea răspândesc mireasma bucuriei Pascale. Viața credincioșilor în Biserică este un Paște zilnic, „o bucurie venită de sus”, „bucuria mântuirii”, precum și „mântuirea ca bucurie”.[1]

Acesta este motivul pentru care slujbele Săptămânii Sfinte și Mari nu sunt sumbre, ci pline de forța victorioasă a Învierii. Acolo, descoperim că, de fapt, Crucea nu are ultimul cuvânt în schema divină de mântuire a omenirii și a lumii. Acest lucru este deja prefigurat în Sâmbăta lui Lazăr. Învierea din morți a prietenului apropiat al lui Hristos este o prefigurare a „învierii de obște”. Imnul „Astăzi este răstignit pe lemn [al Crucii]” ajunge la punctul culminant în invocarea „Arată-ne  nouă și slăvită învierea Ta”. Înainte de scoaterea Sfântului Epitaf, cântăm „Slăvesc Patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta împreună cu Învierea”. Iar în timpul slujbei Pascale, mărturisim cu putere adevărata semnificație a Crucii: „Căci iată, a venit, prin Cruce bucurie la toată lumea.”

„Această aleasă și sfântă zi” a Paștelui reprezintă zorii „celei de-a opta zi”, primul rod al „noii creații”. Experiența propriei noastre învieri, marea „minune a mântuirii mele”[2]. Este mărturisirea vie că Domnul a pătimit și a fost dus la moarte din iubire față de noi și că El a înviat din morți pentru noi „preînchipuind pentru noi învierea veșnică”[3]. De-a lungul perioadei pascale, înălțăm cântări cu versuri nemaiîntâlnite sensului antropologic al magnificei Învieri a lui Hristos, Paștele ca trecere a omenirii de la sclavie la libertatea adevărată, „progresul și urcușul spre tărâmul promis”[4]. Această renaștere mântuitoare în Hristos este concepută în Biserică ca o extensie dinamică a etosului Euharistic în lume, ca „spunând adevărul în iubire”, ca sinergia cu Dumnezeu pentru schimbarea lumii, astfel încât lumii să îi fie redată imaginea revelației finale a iubirii divine în deplinătatea sa în Împărăția vremurilor din urmă. A trăi în numele Domnului Înviat  înseamnă a vesti Evanghelia „până la marginile pământului”, în maniera Apostolilor; mai înseamnă și să fii mărturisitor al slavei care a apărut și așteptarea „noii creații”, unde „moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt nici durere nu vor mai fi.” (Apocalipsa 21.4)
Credința în Învierea lui Hristos și în propria noastră înviere nu neagă prezența dureroasă a morții, a durerii și a crucii în viața lumii. Noi nu suprimăm realitatea dură și nu ne protejăm pe noi înșine, prin credință, cu o asigurare psihologică în fața morții. Cu toate acestea, știm că viața actuală nu este viața în totalitatea sa, că aici suntem doar „călători”, că aparținem lui Hristos și că plecăm către Împărăția Sa veșnică. Prezența durerii și a morții, oricât de tangibile ar fi acestea, nu constituie realitatea absolută. Aceasta constă în desființarea definitivă a morții. În Împărăția lui Dumnezeu nu există nici durere, nici moarte, ci doar viață fără de sfârșit. „Înaintea Sfintei tale Cruci”, cântăm noi, „moartea este  înfricoșătoare pentru oameni, iar după mărita Ta patimă s-a făcut omul înfricoșător pentru moarte”[5]. Credința în Hristos ne dă putere, perseverență și răbdare pentru a îndura încercările. Hristos este Cel care „ne vindecă de orice boală și ne eliberează de moarte”. El este Cel care a suferit pentru noi și ne-a dezvăluit că Dumnezeu este „întotdeauna pentru noi” și că dragostea lui Dumnezeu pentru noi aparține pe deplin adevărului lui Dumnezeu. Glasul plin de nădejde al dragostei divine răsună în cuvintele lui Hristos adresate paraliticului „îndrăznește fiule” (Mat. 9.2) și femeii cu scurgere de sânge „îndrăznește fiică” (Mat. 9.22), în cuvintele Sale „Îndrăzniți!  Eu am biruit lumea ”(Ioan 16.33) înainte de Patimă și în cuvintele Sale Apostolului întemnițat al neamurilor, amenințat de moarte, „Îndrăznește Pavele” (Fapte 23.11).

Actuala pandemie a noului coronavirus a demonstrat cât de fragili suntem ca ființe umane, cât de ușor suntem dominați de frică și deznădejde, cât de insuficiente ne sunt cunoștințele și încrederea în sine, cât de învechită este ideea că moartea reprezintă un eveniment al sfârșitului vieții și că uitarea sau suprimarea morții sunt modurile potrivite de a-i face față. Situațiile limită dovedesc că suntem incapabili de a face față existenței cu hotărâre atunci când credem că moartea este o realitate invincibilă și o limită de nedepășit. Este greu să rămâi uman fără speranța eternității. Această speranță trăiește în inimile tuturor medicilor, asistenților, voluntarilor, donatorilor și tuturor celor care își susțin cu generozitate frații și surorile în suferință, într-un spirit de sacrificiu, ofrandă și dragoste. În această criză de nedescris, ei radiază înviere și speranță. Ei sunt „bunii samariteni” care, cu riscul propriei vieți, toarnă ulei și vin pe răni; ei sunt „Cirenienii” moderni de pe Golgota celor ce zac în boală.

Onorați Ierarhi și iubiți fii și fiice întru Domnul, cu aceste gânduri slăvim numele Domnului Înviat care este mai presus de toate numele, sursa vieții din propria Sa lumină, care luminează universul cu lumina Învierii. Și ne rugăm Lui, doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, care acordă viață și înviere, pentru ca în bunătatea Sa iubitoare și inefabilă, El să ofere omenirii prețiosul dar al sănătății și să ne îndrepte pașii către căile cele drepte, să aducă darul divin al libertății noastre în lume, prevestind desăvârșirea sa în Împărăția cerească a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Hristos a Înviat!
Fanar, Sfântul Paşte 2020

† Bartolomeu al Constantinopolului
Al vostru mereu rugător către Domnul Cel Înviat 

-----------------

1. The Journals of Father Alexander Schmemann 1973-1983 (Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 2000), 137.
2. Gregory the Theologian, On the Holy Pascha, PG 36.664.
3. Gregory Palamas, On the Holy Ascension, PG 151.277.
4. Gregory the Theologian, op. cit., 636.
5. Doxastikon of the Vespers of September 27.